Poarta Arcturus

Am gasit un mesaj foarte interesant despre conditionarile negative familiale si sociale care ne limiteaza sa fim in mod simplu, firesc, fiinta minunata de lumina care am fost creata de Tatal Creator si am pornit prin Unicersuri pentru experimentarea starii de CREATOR.
In momentele acestea cand dorim sa ne schimbam viata in mai bine, mai frumos, avem mare nevoie de curajul de a fi noi insine si CREATORI !
Cum vin la intrupare, printre noi, multe fiinte foarte evoluate, coborand de mai sus de dimensiunea a sasea, ele trec prin POARTA ARCTURUS = portal al deplinei constientizari.
Noi, ceilalati deja intrupati, putem primi ajutor de constientizare de la Raza Divina a saptea, violet, a Transmutarii in lumina prin Transformare spirituala, armonie si confort ! de la toate ierarhiile spirituale care slujesc aceasta Raza pe planeta Pamant, conduse de arhanghelii Zadchiel si Ametist si elohimii Arcturus si Victoria !

"Cum ne programam viata la nivel spiritual

Tu, ca si spirit, iti ALEGI viata ta generala, parintii, asocierile generale, situatiile generale pe care le traiesti in aceasta viata fizica inainte de-a te naste.
Faci anumite alegeri ca sa poti trai experienta anumitor lucruri, ca sa poti echilibra experientele pe care le-ai avut inainte, ca sa poti adauga la cunoasterea totala a spiritului ce esti, ca sa poti implini notiunile expresiilor proprii pe care doresti sa le implinesti in aceasta realitate fizica ce te-ai creat sa fii.
Luati aminte ca nu am spus ca esti in realitatea fizica; am spus “realitatea fizica ce te-ai creat sa fii”. O mare diferenta!
Pentru ca nu TU existi in realitatea fizica;TU ESTI REALITATEA FIZICA. Realitatea fizica esti tu; este o extensie a constiintei care esti. Asta e unul dintre lucrurile pe care vei incepe sa le intelegi pe masura ce dezmembrezi vechile tipare si creezi directii noi pentru tine insuti.
Dar, din nou, pe masura ce cresti, pe masura ce devii fizic, te solidifici, iti scazi frecventa constiintei si te densifici - sau ingheti, daca vreti – in realitatea fizica, incepi si un proces de densificare lenta odata cu procesul rapid de definitivare a formei tale fizice. Aceasta densificare lenta se desfasoara pe parcursul mai multor ani, de la varsta de aprox. 3 la 7 ani in viata fizica. In aceasta densificare lenta, incepi sa absorbi si sa adopti credintele, atitudinile si punctele de vedere ale realitatii fizice si ale societatii in care ai ales sa te nasti. Incepi sa adopti atitudinile parintilor, ale prietenilor, ale partenerilor de viata, ale guvernelor, ale sistemelor de putere.
Ca si copil foarte fraged, stii , intuitiv , ca trebuie sa incepi sa absorbi toate aceste lucruri macar la anumite nivele; altfel, stii ca nu vei putea supravietui ca si fiinta fizica. Trebuie sa incepi sa “inghiti” sistemul de realitate in care ai ales sa te nasti sau nu vei fi o parte din el, nu va putea sa te sustina, fiintele din acest sistem nu te vor putea intelege, hrani sau nu vor putea sa comunice cu tine; nici tu cu ei. Deci, pentru a putea comunica si ca sa fii sustinut de realitatea in care ai ales sa te nasti, incepi sa accepti sistemele de gandire ale acelei realitati, cu scopul de a forma acea legatura, acea punte, acea conexiune. Acest fapt in sine nu e un lucru negativ.
Totusi, datorita felului in care de multe mii de ani, societatea voastra a fost cufundata in anumite sisteme de gandire si credinte limitative si negative, multe dintre acele idei sunt inca reziduale in multi dintre voi si de foarte multe ori necunoscute de voi. Multe dintre acele sisteme de gandire sunt transmise copiilor din societatea voastra, in mod inconstient, telepatic: fricile, indoielile, ezitarile, esecurile personale, notiuni ca a fi nevrednic, a nu merita, a fi incompetent.
Toate aceste notiuni sunt incifrate in campul vostru energetic, in constiinta care sunteti si adeseori vor fi transmise copilului la nivel telepatic. Si din cauza ca ei sunt atat de deschisi, atat de doritori sa se cristalizeze in realitatea in care se nasc, vor absorbi totul ca un burete, in cea mai mare parte. In general, numai un copil, numai un spirit, care a putut sa se stabilizeze intr-un anumit grad, va avea capacitatea cat de cat sa refuze sa absoarba anumite limitari negative sau sisteme de credinte pe care societatea i le transmite acelui copil pe masura ce creste.
Acum asta se intampla din ce in ce mai mult, pe masura ce, din ce in ce mai multe finite, ce se reincarneaza pe planeta voastra acum, trec prin ceea ce noi numim in general “poarta Arcturus”.
Aceasta poarta Arcturus este un camp energetic, un camp de constiinta, un taram al constiintei prin care constiinta voastra poate trece si poate fi asistata in alinierea ei astfel incat atunci cand alege sa se nasca din nou in realitatea fizica, vine mai puternica, mai centrata, mai focalizata, mai cristalizata deja.
Atunci se vede ca vechile sisteme de gandire sunt acum ricosate in loc de a fi absorbite de acel copilas. Totusi, inca si acum, multi copii absorb aceste idei pentru ca sunt atat de deschisi, atat de plini de iubire, atat de doritori sa creada ca realitatea in care s-au nascut le asigura toata dragostea neconditionata cu care au fost alimentati in realitatea non-fizica.
Desi, revin, din ce in ce mai multi copii isi amintesc cine au fost si astfel nu sunt la fel de afectati de ideea de credinte negative ce ar putea merge alaturi de cele pozitive. Asta ne aduce la punctul in care sa intelegi, ca pe masura ce cresti, in orice moment iti este prezentata orice idee ce contrazice ideea de iubire neconditionata din care stii ca esti facut, in orice moment esti fortat de vreo situatie sa te limitezi, sa te izolezi de acea fiinta nelimitata ce esti, in orice moment in care esti in vreun fel sau altul constrans sa nu te poti exprima in totalitatea fiintei tale, atunci alegi sa iti micsorezi constienta despre tine inca putin si inca putin si inca putin.
Ca sa te potrivesti si in sablonul asta, si in ala, s-o faci asa, nu altfel pentru ca “asta e modul in care se face !? ”.
Trebuie sa te potrivesti, trebuie sa te potrivesti. Doar nu vrei ca lumea sa te creada “ciudat” sau “neobisnuit”. Nu vrei ca lumea sa te priveasca ca pe un “nebun” si sa te inchida. Trebuie sa te potrivesti, trebuie sa apartii. Trebuie sa fii unul dintre NOI.
Bine, atunci ma mai micsorez un pic si inca un pic si inca un pic pentru ca vreau ca tu sa ma iubesti. Imi lipseste dragostea. Unde e dragostea? Asa o pot obtine? Sa accept ce spui tu? Sa inghit credinta ta? Daca cred ca si tine, daca ma limitez pe mine insumi, ma vei iubi? Bine, ma voi limita.
Dar apoi, cand ai devenit atat de bun in a face asta, crezand ca o faci pentru ca tu crezi ca asta e modul de a obtine dragostea care, cumva, totusi nu e, care cumva nu e neconditionata, dintr-o data incepi sa realizezi ca ai facut-o de atat de mult timp incat acum nu mai stii nici o alta cale de a atrage dragostea, in afara de a continua sa te autolimitezi. Acesta e procesul prin care treceti acum, ca sa rupeti acel lant al limitarii, al auto limitarii, ca sa intelegeti ca meritati dragoste neconditionata in orice fel, indiferent de cear fi, doar pentru ca existati.
Nu exista parametri speciali ce trebuie sa existe ca sa va defineasca, sa spuneti ca trebuie sa fiti “asa” pentru a merita dragostea neconditionata ce vine de la Tot Ceea Ce Este.
Asta e starea voastra de existenta naturala.
Insa intre varsta de 3 si 7 ani, vei fi invatat lectia limitarii atat de bine, incat acum aproape ca nu stii niciun alt mod de a fi. Iar cateodata e nevoie de un adevarat soc pentru sistem ca sa te rupa de acel ciclu, sa te rupa de acea auto-limitare si complezenta – complezenta de a te accepta pe tine insuti ca o fiinta limitata. “A, da, asta sunt eu. Asa stau lucrurile. Nu poti face asta, nu poti face aia. Toata lumea o stie. Asa stau lucrurile. Voi face tot ce pot, voi incerca cat de mult pot. Voi incerca iar si iar, voi face tot ce pot, dar, vezi, s-ar putea sa nu se intample pentru ca asa stau lucrurile. E ok. Accept asta, pentru ca sunt o fiinta limitata.
Fiindca am invatat sa-mi accept limitarea ca sa fiu iubit pentru limitarea mea.” Cu totii ati vazut asta. De atatea ori! Cu totii ati vazut asta.
Oare de ce individul care exceleaza este adesea urat si temut de cei din jurul lui? De ce? De ce expresia Constiintei voastre Cristice a fost crucificata pe cruce? De ce?
Datorita fricii, fiindca El era o fiinta ce exprima nelimitarea innascuta din fiecare dintre voi.
Si frica ca, daca exprimati acea nelimitare, nu veti fi iubiti, veti pierde iubirea pe care o aveati, a prietenilor, a parintilor, a partenerilor de viata. Deci, imediat vezi ca ciclul, tiparul, repetitia e: “Nu excela!”. Sa excelezi inseamna “sa pierzi iubirea” sau ceea ce crezi ca e iubire din cea care ti-a fost oferita in viata.
“N-o fa pe desteptul! Nu mai fi asa istet!”, “Vezi-ti de-ale tale!”, “Cunoaste-ti locul!”
Toate aceste lucruri, toate aceste notiuni ce ti-au tot fost batute cu toba iar si iar si iar si iar si iar si iar, doar ca sa inveti ca daca vrei sa fii iubit sau sa primesti ceva cat de cat asemanator cu asta, ramai cu status quo-ul.
“Stai! Fii baiat bun! Fii fata buna! Stai! Bravo! Ce baiat bun! Ce fata buna! Uite si recompensa. Stai. Bravo! Acum te iubesc. Acum te iubesc. Hei, hei, hei, vezi sa nu depasesti zona aia! Ce baiat rau! Ce fata rea! Nici o recompensa! [.] “

Astazi va vom invata “sa va aduceti singuri oasele” oricand doriti, doar pentru ca sunteti deja – si asa ati fost intotdeauna si veti fi intotdeauna – din nastere un “baiat bun” si “o fata buna”. Doar pentru asta.
Una dintre modalitatile prin care ajuti la includerea acestor tipare in tine insuti, este prin folosirea emotivitatii. Am vorbit de multe ori despre emotie, ca fiind “miscarea energiei”; Emotia - principiul de activare. Aceasta energie te determina, de asemeni, sa ramai si fixat pe loc, intr-o stare statica. Ultima data am vorbit de ideea starii extatice, de ideea de a nu fi inghetat, de a fi in miscare si prin urmare, de a fi in extaz. Joc de cuvinte: emotion = e-motion , motion = miscare, iar “e” primind aici intelesul de “energie”; energy motion.
Insa energia, energia emotionala poate fi utilizata si pentru a te ingheta intr-o stare statica.
Dar apoi, starea ta emotionala nu se duce in afara, ci este focalizata in interior, ricosand in oglinzile interioare ale peretilor tai interiori, vibrand, vibrand, vibrand si cauzand din ce in ce mai multa ce? Tensiune.
Tensiune ce se acumuleaza; ani si ani de tensiune acumulata. Intr-o oarecare masura, aceasta tensiune intareste ideea de tipare, dar foarte adesea paradoxul e ca aceasta tensiune si acumulare intr-un final iti si permite sa evadezi din tipar. Totusi, daca nu ai fost invatat cum sa folosesti aceasta tensiune ca sa iesi din tipar in mod creativ, de obicei ceea ce faci e sa-ti creezi o cadere nervoasa, ca sa scapi din tipare si repetitii. Deci, ideea este ca poti folosi in moduri creative acea tensiune interioara care te trage inapoi, tensiunea emotionala si presiunea care te trage inapoi, pentru a te descarca, a te elibera, a te slobozi pe tine si intregul tau potential, potentialul tau nelimitat, intr-un mod creativ, constructiv, iar nu distructiv.
Cand are loc o situatie in care ai de-a face, poate, cu parintii tai sau cu cineva care te face sa te simti rau, manios, suparat, plin de indoiala, de frica, micsorat /neinsemnat in orice fel, iar pe de alta parte esti, de asemeni, invatat ca nu poti exprima acea furie, acea frica, acea indoiala, atunci inchizi acea emotie in interiorul tau. O blochezi in interiorul tau, te ingheti in acel loc, in acel moment, in acea stare. Iar odata ce faci asta, acest fapt initiaza acel ciclu al repetitiei ce te aduce permanent inapoi in acel timp, in acel loc, la acel sentiment pana cand inveti ca motivul pentru care te tot intorci e ca sa-l lasi sa treaca, sa-i dai drumul.
Dar, vezi tu, aici sta perfidia mecanismului creator de tipare. Nu numai ca esti fortat in ideea de a simti micsorarea, furia, indoiala si limitarea, ci si faptul ca tiparul este creat pentru ca ti se spune ca nu poti exprima acea furie. E o legatura dubla.
E un kit complet in sine ce te prinde intr-un lat. Te forteaza sa simti ceva, iar in acelasi timp iti spune ca nu ai voie sa simti aia. Asta e ceea ce creeaza tiparul, acest mecanism dublu. Nu doar ideea de a simti limitarea sau de a fi furios, nu doar ideea micsorarii active in sine, ci ideea de nu putea s-o explorezi, s-o exprimi.
Aceasta actiune dubla e cea care creeaza tiparul pentru ca atunci tu ricosezi inainte si inapoi intre aceste doua ziduri:
simte– nu simti, simte – nu simti, simte – nu simti.
Asta e fundamentul tuturor tiparelor: simte – nu simti, simte – nu simti. Esti prins intr-un circuit auto-conflictual, un circuit scurt. Nu te poti misca prin liniile circuitului tau electronic in afara pentru a te exprima complet.
Esti prins intr-un lat: esti facut sa simti si ti se spune ca n-ai voie, esti facut sa simti si ti se spune ca nu poti iar si iar si iar. Joc de cuvinte cu dublu inteles: short circuit = circuit scurt; scurt circuit. Acesta e fundamentul pentru toate tiparele din viata voastra pe care nu le preferati, care nu va servesc, care nu va sunt de folos.
Prima tehnica, primul lucru de inteles pentru a iesi din acel lat, e urmatoarea:
Mergi inapoi, inapoi prin viata ta, simte acele momente, reia acele momente, exprima acele momente si permite-ti sa traiesti prin acele momente acum, in felul in care doresti, in felul in care ai fi putut s-o faci atunci, dar n-ai facut-o, dar nu ti s-a permis s-o faci.
Joaca intregul scenariu pe care nu l-ai putut juca atunci. E o modalitate extraordinar de puternica pentru a incepe sa darami toate acele obiceiuri vechi, intiparite, inconstiente, inchise emotional.
Acest lat iti va afecta relatia cu tine, cu altii, munca, sanatatea, lucrurile despre care spui ca te entuziasmeaza, capacitatea ta de a duce la bun sfarsit si realiza ceva. Toate pot fi micsorate de acest lat emotional. Inainte de-a incepe meditatia pentru a ajuta la slabirea acestor parametri, pentru a deschide putin acel fundament, pentru a darama acele ziduri, dati-mi voie sa amintesc urmatorul lucru foarte important.
Tineti minte ca un obicei, in realitate, prin cea mai simpla definitie a lui, este “ceva ce faci, dar nu stii in mod constient ca faci”. Odata ce stii ca ai un obicei, in momentul in care realizezi ca-l ai, nu-l mai ai!
Trebuie sa te afli dincolo de el, ca sa stii ca-l ai.
Singurul motiv pentru care un obicei aparent se perpetueaza dincolo de momentul in care i-ai constientizat existenta, este din cauza ca esti invatat sa crezi ca e ceva ce trebuie sa se repete. Si astfel continui sa-l creezi in fiecare moment nou de timp, cat existi. Un obicei nu e ceva ce de fapt vine din trecut.
Un obicei e ceva ce creezi in prezent, in fiece clipa, in Acum, iar si iar, in timp ce faci o asociere intre acea creare prezenta si o idee din trecut. Obiceiul nu vine din trecut.
Puterea lui te tine intr-un tipar ce nu vine din trecut. Creezi un tipar in prezent, in fiecare clipa. Deci, mai intai de toate, intelege ca nu exista nimic din trecut care sa te tina legat de vreun tipar, cu exceptia presupunerii tale ca ar exista.
Trecutul nu are nici o putere asupra ta! Niciuna! Zero! Asocierile pe care le faci TU sunt cele ce creeaza coridoarele pe care alegi sa pasesti. Iti poti schimba directia in orice moment doresti.
www.calatorii-spirituale.com