Concepte religioase demonstrate stiintific la Ierusalim

Serghii Mirov, un participant în cercetarea organizată în această vară de către grupul de lucru pe teme privind semnele miraculoase al Comisiei Teologice Sinodale, asigură că ancheta a fost realizată de meteorologii ruşi şi israelieni.

Potrivit acestuia, după însumarea rezultatelor, experţii au concluzionat că …..ceaţa nu poate fi generată în aerul uscat şi la o astfel de temperatură.
Mirov a mai subliniat că "norul de binecuvântare care coboară” apare numai în zona mânăstirii ortodoxe. El a mai relatat că, pe timpul slujbei (fenomenul miraculos se întâmplă la sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă), o sferă luminoasa puternic-vizibila de ceaţă îi înconjoară pe credincioşi, după care norul apare deasupra crucii Bisericii Schimbării la Faţă, crescând în dimensiuni şi coboară peste credincioşi, acoperindu-i şi înconjurându-i în umezeala binecuvântată dătătoare de viaţă.

La rândul său, Pavel Florenski, academician al Academiei Ruse de Ştiinţe Naturale şi şef al grupului de lucru privind semnele miraculoase, a declarat că echipa sa a examinat aspectul Focului Sfânt (Lumina Sfântă) din Biserica Sfântului Mormânt a Ierusalimului, în ajunul Paştelui, cu ajutorul unor extrem de moderne şi exacte echipamente.

"Concluzia este simplă: aspectul de foc este produs de fenomenele piezoelectrice puternice din biserică şi teritoriile adiacente, similare cu cele care au loc în timpul furtunilor, dar fără să existe vreo furtună... Prin urmare, acest lucru înseamnă că evenimentul poate fi considerat unul miraculos", asigură acesta.

SAVANTUL Andrei Volkov, 52 de ani. Doctor în ştiinţe fizico-matematice, coordonatorul laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de energie atomică în numele lui Curciatov.

A hotărît să desfăşoare un experiment ştiinţific în biserica Mormîntul Domnului în Ierusalim. Volkov a presupus că flacăra Luminii Sfinte este o descărcare de plasmă (plasmă – substanţă gazoasă puternic ionizată, ale cărei proprietăţi
fizice sînt determinate de existenţa ionilor şi a electronilor în stare liberă).

În acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos – să măsoare radiaţia electromagnetică în biserica Sfîntului Mormînt chiar în momentul pogorîrii Luminii Sfinte.

Savantul a reglat dispozitivele: dacă în timpul pogorîrii Luminii Sfinte se va înregistra un salt al cîmpurilor electromagnetice atunci calculatorul îl va fixa. Dacă flacăra este doar un truc care se “joacă” pentru credincioşi (o astfel de explicaţie a fenomenului bîntuie pînă acum nu doar printre atei, ci şi printre unii teologi cu renume) – atunci nici un fel de salt nu se va produce.
Timp de 6,5 ore de observare a fonului electromagnetic în biserică, dispozitivul a fixat mărirea intensitivăţii radiaţiei de 2 ori exact în momentul pogorîrii Luminii Sfinte. Acum este deja clar că Lumina Sfîntă nu este făcută de oameni. Aceasta nu este o amăgeală, o mistificare: “urmele” sale materiale pot fi măsurate” – a spus savantul.

Darurile pentru spirit cladesc in dimensiunea noastra si in toate celelalte

CERŞIND PENTRU HRISTOS


Spatiile inalt spiritualizate, unde lucreaza si se mentine credinta inalta si vibratia desavarsita a indumnezeirii au infinite puteri vindecatoare si inaltatoare. Sunetele cantarilor religioase si ale clopotelor bisericesti au marele dar de a ne invalui, pe toti cei care permitem, cu harul divin.
Va urez tuturor ASA SA FIE ! AMIN si atasez mai jos povestea unui slujitor al lui DUMNEZEU si al LUMII care si-a indeplinit menirea sa asumata printre noi.

„Cine n-are bătrîni, să-şi cumpere!”, zice proverbul. Bătrînul Dobri Dobrev din satul Baylovo (Bulgaria), pe care-l puteţi vedea în pozele alăturate (un film cu el poate fi vizionat şi pe youtube, fiind preluat de numeroase site-uri şi bloguri), ne-ar putea însă cumpăra el pe noi, dacă am merita paralele…

Cine este moş Dobri Dobrev?


– batranul cersetor pentru Hristos care ctitoreste biserici

Un cerşetor ctitor în ţara lui şi căruia mărimile Bulgariei postcomuniste nu sunt vrednice să-i dezlege curelele încălţămintelor!
Dobri Dobrev are 97 de ani şi cerşeşte pe străzile Sofiei, luminos şi smerit. Ochii lui au o blîndeţe senină de rai şi uitaţi-vă numai cu cîtă firească simplitate sărută, într-una dintre poze, mîna unui copilandru! Locuitorii capitalei bulgare îl privescc ca pe un sfînt coborît din paterice sau din icoane. E atît de pitoresc răsăritean la înfăţişare încît, de cum îl vezi, analogiile cele mai nimerite ţi se par acelea cu vechii anahoreţi ai pustiei sau cu mai recenţii „nebuni pentru Hristos” ai creştinismului pravoslavnic.



În ţara poate cea mai descreştinată din Balcani, unde nu mai există decît cîteva mînăstiri în funcţiune, iar bisericile sînt chiar mai goale decît în Occidentul franco-germanic şi anglo-saxon (unde, dacă nu-s muzee, ajung restaurante şi săli de şedinţe), nonagenarul Dobri Dobrev cerşeşte nu pentru sine (căci pare a nu avea nimic din trebuinţele omului lumesc de azi, iar hrana lui de căpătîi rămîne rugăciunea, care nu costă nimic), ci pentru Hristos.
Poate fi văzut, de regulă, fie în faţa Catedralei „Sfîntul Alexandru Nevski”, fie în faţa Bisericii „Sfinţii Chiril şi Metodie”, cu o cutiuţă de tablă sau de plastic în care adună „milele” trecătorilor, donînd apoi toţi banii agonisiţi fie lăcaşurilor şi aşezămintelor bisericeşti, pentru restaurare sau subzistenţă, fie fraţilor creştini mai săraci sau mai nevolnici decît el.


Pînă deunăzi, bătrînul în opinci donase numai Catedralei „Sfîntul Alexandru Nevski” suma de… 35.700 de leva (20.000 de euro!), cum rezultă chiar din condicile parohiale!
Cu banii lui multe s-au construit pe pămînt, iar el însuşi şi-a construit, din cerşit, “casă în ceruri”. Şi numai Dumnezeu ştie cîte suflete se vor fi trezit, prin pilda lui simplă şi înduioşătoare, din uitarea sau indiferentismul religios ale acestui tîrziu de lume!
Ce creştin n-ar recunoaşte aici lucrarea lui Dumnezeu, Cel întotdeauna şi pretutindeni viu şi prezent prin sfinţii Lui, pe care-i ridică adesea, spre pildă sau spre dojană, tocmai acolo unde şi atunci cînd comunitatea de credinţă pare mai tulbure şi mai ruinată?
Cerşetorul Dobri Dobrev, omul lui Dumnezeu, săracul bogat al miracolului evanghelic, răscumpără vremurile sub bucata lui de cer şi este poate – umil şi nediscursiv – „conştiinţa mai bună” a Bulgariei lui natale şi a întregului nostru Răsărit ortodox.
Răzvan CODRESCU
(Text apărut, cu minime diferenţe, în numărul pe aprilie 2011 al revistei Lumea credinţei. Fotografiile sînt preluate de pe internet.)

Cerşetorul care ctitoreşte biserici [1]
Familia Ortodoxă, nr. 4 (27) / 2011
“Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse… şi va vădi sfaturile inimilor” (I Corinteni 4, 5).
În vălmăşagul pestriţ al unei capitale contemporane, cu uşurinţa ar putea trece nebăgat în seamă un chip precum cel al bătrânului Dobri Dobrev, pe care oamenii l-ar încadra grabnic în rândul numeroşilor cerşetori şi săraci din Sofia. Nu mulţi sunt însă aceia care îl cunosc cu adevărat pe acest bătrân de 97 de ani şi ştiu lucrarea sa. Poate părea greu de crezut că cea mai mare biserică din Balcani, catedrala patriarhală şi simbolul oraşului, în care se adună să slujească în sobor lună de lună mitropoliţii Bulgariei, a primit de curând un uriaş ajutor financiar din partea lui bătrânului Dobri, urmaş al cuvintelor Apostolului „ca gunoiul lumii ne-am făcut, lepădătura tuturor până acum” (I Corinteni 4:13).
Această faptă ar fi rămas ascunsă cunoştinţei omeneşti dacă, anul trecut, Preasfinţitul Tihon al Tiveriopolei n-ar fi vestit-o presei: „Nu mi-a venit să cred când am văzut chitanţa, şi e incredibil, dar cel mai mare donator al Catedralei Patriarhale este Moş-Dobri, cerşe¬torul îmbrăcat în costum popular pe care toată lumea-l ştie, cel ce se închină înaintea tuturor. Bătrânul acesta a dăruit Catedralei suma de 35.700 de leva (aproape 20.000 de euro). Acest om atât de sărac şi de modest a făcut cea mai mare donaţie din ultimul deceniu pentru biserica Sfântului Alexandru Nevski!”
În 1988, dedo-Dobri, cum îi zic bulgarii, a renunţat la vechea sa viaţă, începând să cerşească pe străzi şi în biserici.
Acest bătrân, cu un venit lunar de 80 de euro, călătoreşte aproape în fiecare zi din satul său, Bailovo, până Ia Sofia, pentru a aduna bănuţ cu bănuţ – însă niciodată pentru sine!
Mulţi dintre locuitorii Sofiei I-au văzut pe Dobri stând, an de an, cu un pahar în mână, pentru a aduna bani — pe care îi dădea apoi unui cunoscut, ca să-i depună într-un cont bancar. A strâns mai întâi bani pentru reconstruirea Mănăstirii Eleşniţa, aflată la câţiva kilometri depărtare de capitala Bulgariei.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, în 2006 biserica mănăstirii a fost renovată şi sfinţită.

În mai 2009 s-a dus la epitropul Catedralei Sfântului Alexandru Nevski, căruia i-a zis doar atât: „Vino cu mine, să-ţi dau nişte bani pentru biserică!” Ce l-a determinat pe acest bătrân, cu un chip ce pare să iasă din cărţile sfinte, să se îndeletnicească cu aşa ceva? Doar Dumnezeu ştie!
întrebat de ce a facut-o, Moş-Dobri a răspuns simplu: ,Adunăm bani pentru mănăstiri. Refacem bisericile aflate în nevoie. Le reconstruim, le renovăm — nu facem prea mult, dar… atâta putem“.
Numele bătrânului Dobri din Bailovo şi suma donată au răsunat ca o mare palmă pe obrazul tuturor politicienilor şi oamenilor de afaceri locali, care, deşi au vorbit şi au promis multe, până la urmă n-au ajutat cu nimic Biserica, facându-l pe un cunoscut jurnalist bulgar să exclame: „În ce hal a ajuns societatea noastră, dacă cel mai mare donator dintre noi este un bătrân sărac! Şi când Biserica ne cere ajutorul pentru a reda măreţia Catedralei Patriarhale, să nu ne îndreptăţim că nu putem, fiindcă Moş-Dobri ne arată zi de zi că se poate — chiar şi păstrând tăcerea“.

Bătrânul Dobri, acest tăcut luptător creştin, vine zi de zi să se închine liniştit în Catedrala Sfântului Alexandru Nevski, aşezându-se apoi la ieşire, unde îi salută pe toţi şi se închină înaintea tuturor, luându-şi rămas bun de la oameni cu cuvintele: „Bucuraţi-vă întru Domnul!”
Ne simţim datori să încheiem cu câteva cuvinte adunate din înţelepciunea simplă, dar vie a lui Moş-Dobri, acest om ce „nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36): „Sunt două voinţe, una a lui Dumnezeu, alta a diavolului. Şi purtăm un război în mintea noastră. Cred că trebuie să urmăm şi să ne supunem voii lui Dumnezeu — aşa să ne ajute Domnul! Voinţa cea bună este dreaptă şi adevărată. Toate ale acesteia sunt bune. Trebuie să nu minţim, să nu furăm, să nu săvârşim curvie.Trebuie să ne iubim unul pe altul, aşa cum ne iubeşte Dumnezeu – învredniceşte-ne, Doamne!“.

Traducere şi adaptare de Radu Hagiu
[1] Articol apărut în revista Familia Ortodoxă, luna Aprilie, nr. 4 (27) / 2011, pp. 27-28